Cum se alege corect secțiunea unui cablu
Secțiunea nu se alege „după ochi", ci după două criterii care se verifică simultan: cablul trebuie să suporte curentul (capacitate de curent, care depinde de secțiune, material și mod de pozare) și să nu piardă prea multă tensiune pe traseu. Se ia cea mai mare dintre cele două valori și se rotunjește în sus la o secțiune standard: 1,5 · 2,5 · 4 · 6 · 10 · 16 · 25 · 35 · 50 · 70 · 95 · 120 mm².
Formula căderii de tensiune
Pentru un circuit monofazat sau de curent continuu, căderea de tensiune este ΔU = 2 · ρ · L · I / A, unde ρ = 0,0176 Ω·mm²/m (cupru), L este lungimea într-o singură direcție, I curentul și A secțiunea. Factorul 2 acoperă dusul și returul. Pentru un circuit trifazat, ΔU = √3 · ρ · L · I / A. Limitele uzuale: 1% pe AC (invertor → tablou), 1,5–2% pe DC (panouri → invertor) și 1,5% pe baterie.
De ce la 12 kW cablul de baterie are 50 mm² sau mai mult
Pe partea AC, un invertor trifazat de 12 kW are un curent de aproximativ 18 A, deci un cablu de 2,5–4 mm² e suficient la 15 m. Pe partea de baterie de 48 V, același invertor trage circa 270 A la putere maximă: aici secțiunea e dictată de capacitatea de curent, nu de căderea de tensiune. De aceea cablurile de baterie au 50–95 mm² pe trasee de 1–2 m, cu fuzibil DC dimensionat la curentul maxim al invertorului. Dacă BMS-ul limitează curentul (de exemplu la 200 A), recalculează cu acea valoare reală.
Reguli de siguranță
- Siguranța automată trebuie să fie sub capacitatea cablului: Ib ≤ In ≤ Iz.
- Nu pune cabluri DC de panouri în același tub cu cabluri AC — separă traseele.
- Sectoarele de curent continuu se deconectează doar cu separatoare adecvate DC, niciodată „sub sarcină".
- Nu folosi cabluri subdimensionate „pentru că sunt mai ieftine" — se încălzesc, întrerup protecții și urcă căderea de tensiune.